ISAINCU BAND

2011-01-27T11:01:00.001-08:00

Un nou inceput

2010-05-29T03:47:00.000-07:00

Un nou videoclip Adi Gliga si Isaincu Band

Adi Gliga si Isaincu Band la Chisinau - Filadelfia

2010-04-09T02:29:00.000-07:00

Taina

Poate ca maine Adi Gliga si Isaincu Band

ISAINCU BAND LA TIMISOARA - BETEL

2010-03-17T15:18:00.001-07:00

Adi Gliga

Beni Isaincu (stanga) si Mirela Isaincu (dreapta)

Daniela Dirlea - Isaincu Band

IONUT ISAINCU - Isaincu Band

Beni Isaincu - Isaincu Band

Isaincu Band alatrui de Adi Gliga

Isaincu Band LIVE

2010-03-01T01:25:00.000-08:00

tema de la Ritorno a casa - instrumental

ISAINCU BAND IN STUDIO

2010-02-27T08:00:00.001-08:00

BENI ISAINCU

2010-02-27T02:39:00.000-08:00

BENI ISAINCU

Am 18 ani. Imi place muzica foarte mult. Cant la chitara electrica in Isanuc Band...adica cu fratii mei. Momentan avem o colaborare cu Adi Gliga si in luna martie 2010 scoatem primul nostru album imreuna cu el. Se va numi DACA AI STI SA IUBESTI.

Am reusit sa facem un clip la pisea Daca ai sti sa iubesti.

Uite un promo si clipul, si mai jos e si povestea mea.

Interviu

Ma numesc Isaincu Beniamin fac parte din Isaincu Band, am 18 ani si la varsta mea imi dau seama cat de oribil si fara sens este sa traiesti fara Dumnezeu si fara Dragostea Lui de Tata..
Pana acum sase ani miam petrcut viata in Iasi, la oras. Am dus o copilarie destul de grea din cauza faptului ca tata murise intrun accident pe liniile de tren in in timpul serviciului.
Mama ramasa singura cu opt copii, o ducea foarte greu. Dupa o vreme sa recasatorit cu Jan.
Pe mine nu ma durut pentru ca nu intelegeam, eram prea mic ca sa inteleg ce inseamna sa-ti pierzi tatal. Cind am mai crescut, incepusem sa simt cum e sa nu ai un tata adevarat. Jan, a venit dintrun mediu comunist si asta sa revarsat si peste noi. A fost sever cu noi in copilarie. Si lui ii murise sotia din cauza unei boli. Venise la noi in famile cu doua fice,dintotdeauna le am acceptat ca pe niste surori adevarate.
Tatal nostru nu putea sa intretina o familie asa de mare, deci sa mutat in Italia sa munceasca pentru noi, sa o putem duce mai bine.Din cind in cind mai venea inapoi sa ne vada si ne aducea dulciuri si jucarii. Pentru mine era o bucurie sal revad dar imi era si frica sa-l intalnesc. Dar acum sintem in relatii bune cu el, neam imprietenit si ma bucur foarte mult ca sa schimbat situatia si vremurile; acum chiar pot sa ai spun tata si sa simt afectiunea de la copil la tata. Ei bine, in cei sapte ani departe de noi el a avut un accident la munca lovinduse la spate. Dupa operatie a avut probleme mari la spate si de fiecare data cind se intorcea sa ne vada il durea spatele si statea in pat. Imi amintesc ca in fiecare scrisoare ce i-o trimiteam, il intrebam macar o data daca al mai doare spatele.
Dupa intelegerea facuta cu tata, ne-am trasferat si noi in Italia ca sa simplifice situatia. Acolo am ajuns cu doua luni inainte de scoala, asa ca am avut timp sa imi fac prieteni si sa invat mediul si limba italiana. Mia placut mult Italia si eram bine.
Dupa clasa a opta m-am inscris la institutul profesional mecanic auto care a durat trei ani. Dintotdeauna mi-au placut motoarele,voiam sa descopar cate mai multe despre ele. Cand eram mic ai ziceam mamei in masina, ca imi place cum face motorul, chiar daca nu stiam ce era. Si acum stiu si mai multe despre masini si sa umblu la ele in caz de au ceva stricat si sa le si conduc.
Intre timp am invatat sa cant la chitara. Cantam mult la ea. Era instrumentul meu preferat. Mergeam cu ea la Biserica si chiar daca nu stiam de ce, pentru ca nu eram crestin, cantam in echipa de inchinare si imi placea foarte mult. Nu intelegeam ce este Dragostea adevarata si ce este Dumnezeu chiar daca veneam regulat la Biserica, si cum am zis la botezul meu: eram un „crestin pacalit”. Nici nu intelegeam de ce a murit Isus si cu ce scop. Auzeam multe despre El. Toate acestea, pana l-am cunoscut pe Adi Gliga si am cunoscut viata lui. Suferintele lui, nu se compara cu ale mele, si ma mir cum Dumnezeu a facut dintr-un om de gunoi, un om mare. Prin el, Domnul Isus mi-a vorbit si mia schimbat viata. Mi-am dat seama ca era cu adevarat un om dedicat lui Dumnezeu . Ma atragea modul lui de a trai, pentru ca stiam ca el calca pe urmele lui Isus. Zicea in marturia lui:
- Sa nu aveti liniste pana nu vorbiti cu EL.
Ziua a trecut si in gandul meu i-am spus lui Dumnezeu:
- Avem multe de povestit Doamne !
Si simteam cum El chiar ma asculta, pentru ca eu lam primit in inima mea. Si viata mea, din fara sens, a devenit o viata cu un singur scop: de ai sluji Lui prin tot ceea ce fac si cu viata mea.
Intre timp m-am decis sa ma botez, ca sa ma pot bucura ca sint legat de El. Ma tot intrebam de ce am asteptat sa iau aceasta decizie? De mult voiam sa o fac, dar nu eram motivat…nu cunosteam suficient. Pe 14 iunie 2009 s-a intamplat. M-am botezat si m-am bucurat.
De atunci, am o sete de Dumnezeu si o dorinta puternica, sa ajung intro zi in Imparatia lui Dumnezeu. Am inteles de atunci ca tot ce inseamna pocainta, este sa fac tot din dragoste, pentru El si pentru oamenii de linga mine. Sa investesc in dragoste… si am inteles ca fara ceasta Dragoste, care vine de la Dumnezeu, sint un nimic.
Cand am terminat scoala am intentionat sa continui cu trei ani de liceu ca apoi sa pot intra la facultatea de inginer mecanic, specializat in motoare auto...inca zece ani de studii. Ca sa pot continua la liceu trebuia sa dau un examen ca sa pot intra, dar acest examen nu l-am luat. Era mult de invatat si eu nu am reusit sa invat tot ce trebuia ca pot intra si sa continui cu liceul.
Aici eu cred ca Domnul a vrut sa fie asa. Eu nu am devenit un bun mecanic, si singurul lucru care imi reusea mai bine decat motoarele era chitara si muzica. Si iam zis in rugaciunea mea Tatalui :”Doamne singurul lucru care imi iese mai bine este acela de a-Ti canta la chitara.
Te rog sa faci ceva cu viata mea. Vreau ca tu sa te proslavesti prin mine si sa gasesti placere in ceea ce am sa fac in viitor.
Nu mult am asteptat si Adi ma chemat sa cint la chitara cu el in Romania, in misiune.
Desi nu ma asteptam, Dumnezeu chiar a facut ceva cu viata mea si pentru asta ii multumesc din inima...
Deocamdata, am inregistrat primul Cd cu fratii mei.
El se numeste ‘’ Daca ai sti sa iubesti ‘’ .
Mai departe…o sa va tin la curent. :0)

MIRELA ISAINCU

2010-02-27T01:11:00.000-08:00

Ma numesc Mirela Isaincu , am 17 ani. In copilarie nu eram prea atrasa de muzica, dar parintii, vazand ca am ureche muzicala, m-au inscris la liceul de arta　din Iasi. Eu mi-am dorit sa cant la pian, dar nu mai erau locuri, asa ca a trebuit sa ma inscriu la vioara. Imi placea asa de mult, incat intr-o ora de studiu　: un sfert de ora studiam, restul...plangeam　! :)
La varsta de 11 ani m-am mutat in Italia impreuna cu familia, din motive economice. Aici timpul trecea, iar eu, desi cresteam intr-o familie crestina, nu prea aveam nici o tangenta cu Dumnezeu.
De mica am plans foarte mult (cum am scris mai sus)　: problemele din familie ma apasau, binenteles, dar eram si sensibila, prea sensibila. Ma simteam singura. La fiecare lucru care nu-mi convenea ma suparam si plangeam. Totusi, in naivitatea mea, ma rugam Domnului si ii spuneam cat de mult imi doream sa ajut oamenii care aveau nevoie de El, chiar daca, in sensibilitatea mea, eram destul de timida si aveam dificultati sa ma relationez cu oamenii. I-am spus pur si simplu　: «　Doamne foloseste-ma cum vrei Tu　».
Intre timp, vioara incepea sa ma atraga. Ma gandeam cum poate o mana umana sa scoata niste sunete asa de profunde printr-o cutie de lemn.　:) In sfarsit imi placea sa cant la vioara!
Eu si familia am inceput sa mergem la o biserica de italieni, pana ce eu si fratii mei (viitorii Isaincu band) am ajuns sa conducem lauda si inchinarea intr-o biserica de romani. La inceput ma simteam bine acolo, mai ales ca mergeam doar pentru prieteni si ca sa scap putin din atmosfera de cearta de acasa.
Schimbarea vietii mele nu a fost radicala　: m-am apropiat de Domnul incet cu incet. Vedeam ca cu cat ma apropiam mai mult de El tristetea mea disparea, iar eu incepeam sa fiu o persoana fericita. Atunci am inceput sa-mi dau seama de starea bisericii in care mergeam　: nu mi se parea normal ca tinta unor crestini sa fie politica, si alte lucruri care nu au de-a face cu spiritualitatea. Duminicile incepeau sa devina obositoare, dar eu tot speram.
Intr-o duminica din ianuarie 2009 era invitat in biserica noastra Adi Gliga. Traind in Italia, nu prea il cunosteam, si am crezut ca este un oarecare cantaret ‘crestin’.
Dar a venit momentul cand si-a facut marturia　: am ramas uimita si am plans...de bucurie, de data asta.　:) Cand am iesit in oras cu tinerii si Adi, el fiind interesat de mine si de fratii mei, i-am povestit starea familiei noastre.
Adi venea tot mai des in Italia, iar noi ne cunosteam tot mai mult. Incepusem sa ne facem planuri, care pana in ziua di azi s-au adeverit.
Am invatat de la Adi sa iubesc si, mai ales, sa ma las iubita. Am invatat ca oamenii trebuie iubiti, dar nu si pacatele lor. Momentan tot invat ca oamenii sunt egoisti, dar rabdarea trebuie sa fie mare.
La varsta de 16 ani am luat botezul in apa si de-atunci rugaciunea mea din copilarie a luat contur. Incepeam sa inteleg adevarata dragoste, mai ales ca, pe langa Adi, Domnul imi pregatise o prietena adevarata prin care imi arata cat de mult ma iubea.
Nu am crezut niciodata ca as fi ajuns sa-I slujesc Domnului, dar iata-ma aici. Zi de zi inca ma lupt cu fiinta mea, incercand sa iubesc pe orcine si sa fiu fericita. Sunt onorata sa am niste frati ca ai mei. Sunt prietenii mei cei mai buni, cu care am ajuns sa fac un album pentru sufletul oamenilor, asa cum ma rugasem.
　
　
　
　

IONUT ISAINCU

2010-02-26T12:10:00.000-08:00

IONUT ISAINCU

Am 20 de ani. M-am nascut la Iasi si am stat acolo pana la 13 ani

am mers in Italia cu familia si traiesc acolo de aproape 7 ani

Desi m am nascut intr o familie de crestini, l-am cunoscut pe Dumnezeu intr adevar la varsta de 15 ani intr o tabara in Italia. La 17 ani am intrat intr o criza existentiala. Nu mai aveam chef sa traiesc. In familie erau probleme, parintii se certau, cu fratii mei nu aveam de a face nimic, adica nu-i cunosteam si nici ei pe mine, la scoala nu aveam prieteni, cand ma trezeam dimineata uram ziua aceea inainte sa o traiesc eram total in depresie.

Intr o zi, in perioada aceea, adica acum 3 ani, l-am chemat pe Dumnezeu si i-am zis pur si simplu Doamne nu mai am chef sa traiesc, te rog sa faci ceva mare in viata mea.

In vara acelui an am inceput sa cant la chitara, cantam la biserica, si nu stiu cum deodata m-am trezit cantand impreuna cu fratii mei, care invatasera si ei atunci sa cante la instrumente. Am inceput sa cant la bass dupa vreo 2 luni . Prin muzica am cunoscut pe fratii mei, adica m-am apropiat de ei. Ne certam, ne impacam, ne consolam...

Incepeam sa ies din plictisitoarea viata care am trait pana atunci. Primii trei ani am mers la o biserica italiana, apoi am ajuns sa conducem lauda si inchinarea la o biserica de romani.

Aici a fost destul de greu pentru ca in primul an oamenii nu ne acceptau, din cauza gusturilor muzicale(care nu ar trebui sa se discute). Eram prea moderni pentru ei. Aproape in fiecare duminica se gasea cineva sa ne zica ceva de rau despre muzica care o cantam. Incet, incet, a devenit o greutate pentru mine sa merg la biserica. Nu aveam placerea de a sluji Lui Dumnezeu. Intr un fel eu si fratii mei am fost cosrtansi sa mergem acolo de conducatorii bisericii. Am inceput sa vreau sa plec de acolo, dar ne convingeam intre noi frati sa mai ramanem si sa asteptam ca Dumnezeu sa ne dea un semn.

Ma intrebam aproape zilnic: cum fac oamenii sa vorbeasca despre Dumnezeu daca ei nu iubesc oamenii? Si ce le-am putut face eu lor la varsta de 18 ani ca sa primesc ce am primit de la ei? Dar totusi... Dumnezeu era cu mine.

Acum un an, in ianuarie, a venit un cantaret la biserca sa cante si ne-a vazut si ne-a auzit cantand. S-a intersat de noi...a intrebat cine suntem si si-a zis ca trebuie sa fie mai mult decat muzica in copiii astia.

Duminica seara l-am cunoscut pe Adi Gliga si l am vazut diferit de oricare alt om care se da drept crestin. Dupa rugaciunea mea de acum trei ani, de multe ori ma intrebam daca lucrul acela maret pe care l-am cerut, se va intampla sau daca nu s-a intamplat deja. M-am imprietenit cu Adi, am inceput sa-l cunosc... si am inceput sa l vad pe Dumnezeu cum nu l am vazut pana atunci.

Adi a inceput sa vina des in Italia, am cantat impreuna cu el, eu ma simteam ciudat. Nu pre intelegeam ce se intampla, dar incepeam sa ma simt iubit de Dumnezeu. Dumnezeu vroia sa faca ceva cu viata mea si eu m am lasat condus cu credinta. Parca nu era adevarat ca Dumnezeu imi asculta rugaciunile.

In septembrie Adi a venit in Italia sa inregistram prima cantare in italiana...vorbea despre dragoste, si eu am invatat sa iubesc. Am invatat in ultimul timp ca Dumnezeu iubeste orice om...chiar daca a gresit...si daca El poate iubi si cel mai pacatos om de pe lume, de ce n-ar trebui sa-l iubesc si eu? Un om...ar trebui sa iubeasca orice om. Sa treaca peste greseli si sa caute ce e bun. Fiecare om are ceva bun in el. Dragostea acopera totul.

Dumnezeu a facut asta cu mine, chiar daca n-am meritat, si vreau sa fac la fel ca El. Iubiti oamnenii!! :)

Aici aveti piesa de care vorbeam. Cercando l`amore (cautand iubirea).

ISAINCU BAND

2010-02-26T11:59:00.000-08:00

ISAINCU BAND - Italia - la stanga Ionut, Mirela, Beni, Daniela si Iulian.
Familie numeroasa, respectiv 12 frati plus parintii.

Cinci dintre noi am invatat de ceva vreme sa cantam, sora noastra Camelia ne urmeaza. Vara noastra Daniela canta cu noi.

Ionut Isaincu - Chitara BASS - 20 ani. Ii plac muzica si colectie de monede.

Iulian Isaincu - Tobe - 21 ani. ii plac muzica, desenul si sa citeasca.

Mirela Isaincu - vioara - 17 ani. Ii plac muzica si colectie de monede si sa iasa cu prietenii.

Beni Isaincu - Chitara Electrica - 18 ani. Ii plac muzica, mersul pe bicicleta, plimbarile la munte.

Adrian Isaincu - Pian - 29 ani. Ii place de ramona(sotia lui) si de Jonatan fiul lui de doi ani.
Daniela dirlea - flaut - 20 ani. Ii place de Andrei, sa faca poze si sa le editeze,

Adi Gliga si Beni Isaincu la TVR CLUJ - feb.2010 from adi gliga on Vimeo.

Adi Gliga si Ionut Isaincu la TVR CLUJ - feb.2010 from adi gliga on Vimeo.